grămezi de vite, ne călcăm în picioare
nu pot să scriu, pentru că nu pot să gândesc şi lumea e de vină!
m-am săturat de Dumnezeu în aceeaşi măsură în care m-am săturat de oamenii fără Dumnezeu!
azi mă simt a fi un nimic incapabil să facă ceva; azi nu pot decât să visez! dar ştiu că mâine, după toate probabilităţile, voi fi iarăşi eu cel atotcapabil. scriu rânduri şi le tai. oamenii urlă în jurul meu, nu înţeleg de ce conversează prin ţipete, par o adunătură de mainuţe-nghesuite într-un autobuz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu