de ce naiba ne-a intrat economia asta tâmpită de piaţă în oase? până şi prietenii trebuie să fie profitabili.
nu-mi permit să fiu prietenul tău, nu câştig nimic de pe urma acestei prietenii, nu e rentabilă! şi cum să nu fie aşa, aşa a fost dintotdeauna...
în mitul facerii Dumnezeu alege produsele aduse drept jertfă, în funcţie de calitate... şi totuşi cel care a dat mai mult (atât din perspectiva calităţii cât şi a cantităţii) a pierit.
se poate ca Dumnezeu într-adevăr să-l fii răsplătit, ne lăsându-l să fie procreatorul acestei lumi.
iubire profitabilă, o mare tâmpenie!
deprimare, mânie, incertitudine, vlăguială...
se-ntîmplă, ca unii oameni să-şi formeze o imagine a mea şi s-o iubească, iar apoi când le-o spulber, (aşa-s eu, cel mai bine e să mă iei în fiecare moment cum sunt) ei încep să mă urască pe mine, aşa cred ei, când în fapt îşi urăsc noua imagine ce mi-o crează. ce bine ar fi să fiu independent de aceste imagini şi să am forţa să o spulber şi pe a doua! nu mă interesează ce zice lumea, în general, despre mine, mi se rupe de lume! însă există oameni pe care îi respect, chiar mai mult oameni pe care îi iubesc, cel puţin cred că îi iubesc şi distanţarea, sentimentele adverse ale acestor oameni mă deprimă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu