3

există o similaritate interesantă între obiceiul european, aş zice – pacostea clişeelor, de a eticheta după ţară şi caracterizarea după neam (familie) specifică mediului rural de la noi(nu numai).

„Cancerul timpului ne mănâncă... Eroii noştrii s-au sinucis sau se sinucid acum. Deci eroul nu este timpul, ci atemporalitatea.”(Henry Miller, Tropicul cancerului)
o idee ar fi, să nu fi un om al timpului tău, ci unul atemporal, al tuturor timpurilor.

se spune că tot trecutul se contopeşte în prezent, prezentul fiind rezultatul a tot ceea ce a fost. viitorul este egal cu infinitul trecut plus constanta prezent.

„Cred că atunci când marea tăcere va învălui totul peste tot, muzica va ieşi în sfârşit triumfătoare.”(tot Henry Miller) Cioran spunea, din câte ţin minte, că dacă există un paradis, trebuie să fie făcut din muzică.

după vreo 30 de pagini mi se pare tare cartea (Tropicul Cancerului), nu e chiar pastilă după pastilă, poate e mai bine aşa, însă nu înţeleg foarte bine(subliniez foarte bine) ce rost are atâta futai.
mă face şi asta să mă întreb ce-i aia artă şi ce rol are. cineva mi-a zis că lumea, fiind înzestrată cu atâtea aptitudini distructive, are nevoie de ceva care să o mântuie.(exprimarea poate fi a lui, şi ideea poate fi a lui, însă am mai auzit-o, şi mie îmi trecuse cândva prin cap, însă sunt aproape sigur că a mea nu era)
se poate să fie adevărat
Isus-omul a fost un artist, viaţa fiindu-i opera, ne-a aruncat pe drumul pavat cu iubire al mântuirii.
nouă nu ne place piatra cubică, o scoatem şi turnăm asfalt.
totuşi, eu încă mă-ntreb dacă arta e, până la urmă, excrement sau vis (ambele fiind în fapt metode de extirpare)

vara asta a fost toridă, muribundă. stau la ţară. am fost doar de două ori în timpul verii în oraş şi-mi amintesc cum înotam prin asfaltul topit, din care sublimau forme lascive; străzile erau pline de oameni leşinaţi şi un iz de mortăciune îţi ataca nasul. nu înţelegeam de ce, în ciuda toropelii, oamenii nu erau incandescenţi. şi eu eram de asemenea o leşinătură, ce mă târam din umbră-n umbră agăţat de ţigară şi de o sticlă de apă.